Unelte pentru flori textile – Dremel Versatip sau ciocanul de lipit?



Lucrezi cu materiale textile sintetice și vrei să le tai mai rapid și fără să ți se destrame? Tai toată ziua panglici din satin și te-ai săturat de lumânări? Am găsit două posibile soluții și îți împărtășesc experiența mea cu ele în ultimele luni.

De mai mult de un an mi-am cumpărat un Dremel VersaTip 2000-6 Hobby pe gaz și un ciocan de lipit pe curent electric. Le-am tot lăudat, am încercat să fac un video despre cum le utilizez, dar la cât de mult timp liber (deloc) am, s-ar putea să nu mai ajung să și editez acel video, așa că e mai simplu să îți spun în cuvinte care cred că sunt avantajele și dezavantajele celor două unelte.

Mă refer strict la utilizarea lor pentru a tăia și topi materiale textile sintetice. În mod normal sunt utilizate pentru lipirea componentelor metalice/electronice sau pentru topit (Dremelul are mai multe capete pentru lucrul cu cabluri).

Eu le folosesc pentru a tăia panglici și pentru a crea petalele, dar nu pe ambele în același timp și nu pentru același scop.

Mă bucur acum că am ambele unelte, fiindcă nu aș fi la fel de eficientă cu unul singur. Am creat un tabel cu avantajele/dezavantajele pe scurt în acest tabel (pentru mai multe detalii, citește în continuare):

dremel vs ciocan de lipit

Pe cel pe bază de gaz îl folosesc ocazional, când am nevoie să tai panglici (de obicei tai câteva zeci de pătrate dintr-o culoare și ajung să am mormane de pătrățele pentru mai multe flori).

Folosesc ciocanul de lipit pentru a topi capetele petalelor și pentru a le sigila baza, în cazul în care am nevoie. Acest ciocan a înlocuit pentru mine lumânarea pentru o mare parte dintre proiecte.

Pentru materialele naturale, folosesc în continuare pistolul de lipit cu silicon, desigur.  Iar pentru a forma petale topite sau aripile albinelor (din organza) folosesc tot lumânarea.

Avantajele Dremelului:

  • are mai multe capete de lucru – dacă ai pe cineva pe acasă care vrea să repare cabluri, să topească metale în flacără și alte minunății, prinde bine;
  • intensitatea flăcării (și implicit temperatura de lucru) se poate regla foarte ușor dintr-un buton lateral;
  • e portabil și utilizarea lui nu depinde de o sursă de curent electric;
  • e sigur, în sensul în care o mică porțiune a sa este super fierbinte și foarte periculoasă și dacă îl pui pe masă nu riști să ți se răstoarne și să îți cadă peste picioare sau cine mai știe unde.

Dezavantajele Dremelului:

  • merge pe gaz lichefiat – o distracție, mai ales dacă nu știi de unde să faci rost de butelii de gaz cu duza mică – am găsit în Cluj la un magazin cu produse casnice un flacon cu 200 de ml la jumătate din prețul altui flacon de 100 de ml dintr-un magazin de bricolaj – gazul butan (în combinație cu propan, de obicei, sau invers) e tot gaz, indiferent de unde-l iei, iar flaconul sub presiune nu e cel mai eco-friendly (ce faci când se golește?); încearcă să iei flacoane mai mari dacă știi că vei avea nevoie de el pentru multe experimente;
  • rezervorul e mic și se termină repede gazul – dacă ai de lucru cu el mai mult de o jumătate de oră, să ai flaconul de rezervă la îndemână – estimarea cu o oră și jumătate la cea mai mică temperatură este o glumă a producătorului, cu siguranță;
  • vârful pe care îl folosesc la tăiere nu e ascuțit, dar e aproape, iar capătul s-a topit puțin și s-a îndoit în sus de la prima utilizare – mă gândeam că e oțel și că la temperatura la care arde gazul nu ar trebui să se schimbe metalul din vârf – o altă glumă a producătorului, probabil râde acum ”haha, ai crezut că-ți dau un vârf de metal rezistent la temperaturi înalte”; mă gândesc să-i dau o formă mai ascuțită cu un șmirghel, poate taie mai rapid – totuși, își face treaba;
  • e scump! e de vreo șase ori mai scump decât ciocanul pe curent, mă întreb de ce…

Avantajele ciocanului de lipit pe curent:

  • prețul mic, desigur; e doar o bucată de metal cu rezistență mare cu un mâner și un cablu de curent;
  • nu i se topește vârful – producătorul lui s-a gândit și la bieții oameni care vor să folosească vârful în timp ce e fierbinte;
  • nu e nevoie să cauți în disperare prin tot orașul un flacon cu gaz lichefiat, ca după ce faci rost să găsești pe toate gardurile de 5 ori mai ieftin; îl poți băga în orice priză din casă;
  • poți folosi mai multe părți ale ciocanului de lipit pentru diverse activități – eu de obicei folosesc partea laterală pentru a finaliza petalele, nu folosesc deloc vârful.

Dezavantajele ciocanului de lipit pe curent electric:

  • e foarte instabil în ”suportul” lui, datorită cablului foarte gros, așa că mare atenție unde îl ții când e băgat în priză și cine circulă printre cablurile tale – dă toți copiii mici și toate animalele afară din camera de lucru, nu glumesc! o dată e suficient să cadă ciocanul de pe masă și te-ai ars – la propriu;
  • are o singură intensitate de lucru – aceea din fabrică;
  • vârful nu taie – da, știu, mi-ar fi plăcut și mie să-i dau utilizări multiple, dar poate reușesc cumva să polizez vârful să-l ascut puțin să pot tăia textile cu el; dacă ai succes cu abordarea asta, te rog să mă anunți;
  • rămân fragmente de material pe ciocan și fumegă destul de tare, așa că lucrez întotdeauna cu geamul deschis (da, e iarnă, ghici de ce am fost așa de ”productivă” iarna asta…) și încerc să mă îndepărtez cât mai mult de fumul respectiv – oare florile realizate cu unealta asta se mai pot numi smoke free? nu e fum de țigară, dar tot fum e…

Acum că știi care-s avantajele și dezavantajele celor două unelte, rămâne să alegi ce ți se potrivește mai bine.

Mie îmi sunt utile amândouă și viteza de lucru a crescut extrem de mult comparativ cu metodele ”primitive” pe care le utilizam înainte. Acum am mai mult timp să mă ocup de partea creativă atunci când lucrez și pot experimenta mai mult.

Sper că te-a ajutat articolul meu și că îl vei da mai departe persoanelor interesate de această temă.

Îți urez mult spor și succes!

Cu drag,

Andi

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.