Un mărțișor pentru o primăvară frumoasă

Câteodată subconștientul știe mai bine decât tine ce vrei să faci.

Aseară mergeam spre casă și în vitrina singurei mercerii din oraș m-a trăznit un tablou cu mărțișoare. Mărțișoare croșetate și omuleți din fire în Germania? Am crezut că visez.

Erau și cartonașe cu scris în chirilice în jurul lor. Am presupus că-s bulgărești, știind că și bulgarii au mărțișor, deși știu că este și o comunitate de ruși aici (fac schimburi de experiență în cercetare).

Am stat un pic să le admir. Nu aș purta așa ceva, erau prea mari pentru mine, dar nu mă așteptam la așa ceva aici.

Am plecat mai departe, bucuroasă că o fărâmă din tradițiile de acasă a ajuns până aici să îmi facă ziua mai frumoasă.

Mergând încet pe străduțele liniștite, tot simțeam nevoia să intru într-un magazin, cum făceam pe vremuri când eram înconjurată de seconduri. Nu vroiam să ajung acasă, ploua prea frumos.

Aici nu sunt seconduri, doar magazine cu diferite categorii de calitate a mărfii.

M-am abținut la primul magazin. M-am abținut la al doilea. Aproape am ajuns acasă, dar nu m-am mai abținut la al treilea magazin.

Am găsit bulbi și semințe pentru grădină, lopeți și arpagic, multe șosete și mănuși.

Mi-am luat un set de pensule (să-mi curăț laptopul, nu pentru pictat) și două panglici. Nu înțeleg de ce ai înfășura doi metri de panglică pe ditamai bucata de plastic, că nu se strică dacă o înfășori frumos și o legi cu o ață la mijloc.

Am ieșit din magazin bucuroasă că mi-am găsit o pereche nouă de mănuși, căci cele pe care le am de vreo doi ani își cam dau duhul.

Nu mi-am dat seama până când am ajuns la ușa casei de ce am luat panglicile.

Știam că mi-e dor să fac flori și m-am abținut toate lunile astea să-mi cumpăr materiale să fac câteva (mi-am luat destule fire de croșetat).

Mi-am dat seama că astăzi e 1 martie și că eu nu am făcut un mărțișor anul ăsta.

Acasă mi-am dat seama câte unelte și materiale îmi lipsesc și cum le-am adunat eu încetul cu încetul de-a lungul anilor. Nu-i nimic, am început de la zero o dată și pot să încep din nou, acum cu experiența acelor ani.

Ca să îți dai seama ce poți face când pare că nu ai nimic în casă:

• am folosit o lumânare pastilă din bucătărie, pe care am aprins-o cu bricheta unui coleg de apartament;
• am tăiat panglica cu foarfeca pentru hârtie;
• nu am avut fetru, așa că am croșetat o bază din fir de bumbac și am folosit capătul de fir din mijloc să cos mărgele albe sidefate pe post de stamine;
• am folosit superglue ca să lipesc petalele de bază;
• am împletit două fire de cusut, puse în două, ca să fac firul alb-roșu.

Dacă nu ai ști toate astea, ai crede că floricica asta e ca toate celelalte…

Am primit un impuls puternic de la partea mea creativă și am petrecut câteva ore aseară, absorbită în misiunea mea de a realiza măcar un mărțișor pe care să îl pot dărui cuiva departe de casă de mult mai mult timp decât mine.

Mi-a fost dor de senzația asta, de bucuria de a fi realizat ceva mic și drăguț, fără presiunea de a impresiona pe cineva, fără nimic altceva decât experiența în sine.

Sper că și tu vei avea parte de astfel de senzații primăvara asta.

Cu drag,

Andi