A fost un weekend magic. Chiar dacă trenul ”foamea” nu este modul ideal de transport (mai ales într-un compartiment plin), cel puțin avea o priză și suficient spațiu cât să-mi termin actele și să mă apuc de tăiat pătrate.
Cât de nepregătită pot să ajung la un atelier dacă e nevoie să tai materiale în tren? Ceilalți pasageri se uitau la mine ca la ceva ciudățenie, la cum m-am apucat de tăiat materiale pe laptop.
Din fericire, mai aveam pregătite niște pătrate, cred că așteptau de vreo doi ani să le dau viață, așa că au fost suficiente pentru a acoperi nevoile a două ateliere.
Ca să nu mai vorbim că duminică dimineață eram cu foarfeca și fierul de călcat în mână cu 30 de minute înainte de atelier…
Am ajuns cu bine în Timișoara, seara târziu, gazda noastră drăguță ne-a primit cu brațele deschise, iar a doua zi dimineața (sâmbătă) ne-am apucat de mini dreamcatchere în cafeneaua Reciproc.
Da, primul atelier a fost de mini dreamcatchere, dedicat grupului care a participat la atelierul de albinuțe acum doi ani. Nici nu-mi vine să cred că au trecut doi ani de atunci…
Reciproc e un spațiu magic, dacă ai drum prin sau ești din Timișoara, recomand cu mare drag.
La ei am băut cel mai bun ceai (da, bine, infuzie din plante medicinale) și ne-au pregătit o masă mare numai bună pentru un mic atelier.
Poveștile au început să curgă, iar acele au început să țeasă. Într-un final am ajuns iar la idei noi și colorate, combinații de culori și materiale pe care nu mi le-aș fi imaginat.
După atelier ne-am plimbat puțin pe pietonală (Reciproc e chiar în capătul pietonalei ce vine din Piața Unirii) și evident că ne-am oprit pentru o pizza la prânz. Nu știu cum se face, dar oriunde merg nimeresc cea mai bună pizza din oraș…