Atelierele de decorațiuni din mortar la Cluj-Napoca – povestea


Primul atelier – crearea formelor

Repejor am scris o listă lungă de materiale, am scris descrierea evenimentului (și ți-am trimis mail, dacă ești pe listă, iar dacă nu ești, găsești în stânga formularul) și ne-am pus pe treabă.

Marți, după o bună alergătură prin oraș, am adunat materiale din toate cotloanele noii locuințe (deja la început de ianuarie ideea atelierelor rămăsese doar o adiere în memorie) și, cu ajutorul dragului meu cercetaș, mereu pregătit, ne-am trambalat pe Traian 40, la locul de desfășurare al atelierului.

Nu mică mi-a fost surpriza să aflu că deja erau participanți în sala pentru atelier, deși am ajuns cu o jumătate de oră înainte de începere tocmai pentru a avea timp să pregătim sala.

Nici o problemă, am pus fetele la treabă, până am îmbrăcat două mese lungi în hârtie reciclată și le-am transformat într-o masă mare, ca un mozaic.

În era comunicării online firmele de bricolaj și en gros încă trimit revistuțe cu ”cataloage” de produse, în loc să-și îmbunătățească site-ul, să poată găsi oricine orice în catalogul online. Dar despre asta ar trebui să scriu un articol întreg.

Fiind deja prea mulți încă de pe la 18:10 (ora de începere a atelierului fiind 18:30), am propus să începem treaba, să nu ținem oamenii ca la școală, cuminți în bănci.

Ne-am apucat de desenat și decupat, iar încetul cu încetul m-am trezit, ca într-un vis, că tot vin la mine persoane pe care nu le mai văzusem, să-mi ceară instrucțiuni.

O luam de la început, mă mai plimbam prin jurul mesei uriașe, m-am apucat să amestec mortar, am început să facem mizerie, mai acopeream mesele cu niște hârtie, am umflat baloane, participanții încă veneau.

Fiecare avea ceva de făcut, nimeni nu stătea cuminte într-un loc, era o forfotă și o activitate așa cum nici prin vis nu am văzut. Era pur și simplu magic.

După ce și-a finalizat forma, a umplut-o sau acoperit-o cu mortar și a pus-o în siguranță într-un colț al încăperii, la întărit, fiecare participant s-a retras ușor, până am rămas câțiva, suficienți cât să strângem toate materialele rămase și să le urăm noapte bună gazdelor.

Ne-am retras și noi, așteptând cu sufletul la gură să vedem ce minunății (sau eșecuri) au ieșit din mâinile noastre.

Citește continuarea pe următoarea pagină.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.