Primul atelier public de insecte realizate prin tehnica tsumami kanzashi la Cluj-Napoca, cu ajutorul Incubator107 Cluj – 18 martie 2013.
Luni seara, abia a apus soarele, oamenii se îndreaptă spre case. Pe Bulevardul Eroilor se aprind luminile. Ştiu că trebuie să ajung în Librăria Bookstory de la numărul 6-8. Ce înseamnă 6-8? Înseamnă că nu intru în gangul cu teatrul Puck şi nici nu merg până la următoarea curte interioară, ci intru pe uşa de sticlă care dă într-o sală frumos luminată cu multe cărţi. Am un talent de a nu reuşi să identific localurile şi magazinele cu uşi de sticlă decât după ce mă învârt vreun sfert de oră pe stradă pe lângă ele.
Înăuntru e cald şi primitor, iar sala pentru atelier este la subsol, pereţii tapetaţi cu tot felul de jocuri şi cărţi colorate pentru copii aşteaptă să vină vizitatorii să-i exploreze. În mijloc o masă puţin mai mare decât cea la care lucrez în mod normal. Ne descurcăm, chiar şi aşa cu multe materiale care vor ajunge împrăştiate pe toată masa şi nu numai.
Încetul cu încetul apar şi “ucenicii” care în această seară vor învăţa să creeze libelule din materiale textile reciclate. Destul de punctuali, atât de punctuali că eu încă mă învârt cu materialele prin toată sala, încercând să găsesc un spaţiu adecvat pentru fiecare. Avem două pistoale de lipit bune (şi unul mai chinuit), multe materiale textile şi accesorii pe care nu ştiu de ce le-am adus cu mine (de obicei împodobesc doar florile). 
Încep prezentările. De această dată nu am mai pregătit un “script”, am vrut să meargă totul de la sine, să lucrăm şi apoi să povestim. Aşa că după o scurtă introducere despre mine (specialistă de mediu cu o pasiune pentru materiale textile) şi Incubator107 (un proiect foarte fain prin intermediul căruia oamenii îi pot învăţa pe ceilalţi ce ştiu), începem să facem primele petale. Le zic petale chiar dacă la final sunt aripi deoarece e mai simplu de vorbit despre ele. 
Ne alegem materialele şi ne punem pe lucru. Fiecare se prezintă pe rând timp de o oră (ne tot luăm cu discuţiile) şi descoperim că avem două perechi de surori şi şase perechi de oameni care au locuit sau locuiesc împreună. Nu ai fi crezut că se poate asta între 9 persoane, aşa-i? Râdem, muncim, punem întrebări, ne inspirăm unii pe ceilalţi şi într-un final ajungem la 7 libelule colorate, unice şi frumoase. 
La final facem o mică evaluare: ce ne-a plăcut – atmosfera deschisă, ne-am relaxat după o zi de muncă; cu ce am rămas – în principal libelulele; vom recomanda atelierul prietenilor. Eu am rămas cu experienţă, bucuria de a lucra cu oameni faini şi o parte din donaţiile care vor ajuta atelierul să crească. 