Bohemian Square și primul târg – povestea 2


După cum bine știi, în ultimele zile (20-22 septembrie) am participat la prima ediție a Bohemian Square cu florile și insectele grădinii cu fluturi. În primele două zile le-am expus pe un stand în cadrul târgului, iar în a treia zi am ținut un workshop în aer liber.

Citește mai jos despre peripețiile din aceste trei zile și experiența acumulată după participarea la primul meu târg de handmade.

Fiind din Sfântu Gheorghe, mi-am permis să fac naveta pentru a participa la acest frumos eveniment. Până pe 27 septembrie nu aș fi putut fi la Cluj nici dacă vroiam.

Așa că trei zile la rând m-am trezit devreme și m-am deplasat până la Brașov în diferite moduri: cu trenul, cu părinții (cu mașina familiei) și cu microbuzul.

Am avut parte de aventuri, am întâlnit oameni frumoși, am primit complimente și am adus un strop de culoare în Brașov, alături de meșterii cu tradiție.

Panorama în Piața Sfatului cu standul

Vedere de ansamblu spre centrul pieței, cu standul atelierului micuț și timid sub un cort roșu

În cele trei zile lucrurile s-au desfășurat altfel decât mi-am închipuit inițial.

Nu am avut timp să pregătesc mai multe flori din diverse motive, așa că am avut un ”stoc” mic.

Pe lângă faptul că am lucrat la comenzi o jumătate din luna septembrie, am rămas și fără materiale (fiind la Sfântu Gheorghe).

Am găsit altele, însă e ceva mai dificil să muncești când mai ai doar o zecime din materiale.

Deși organizarea târgului a fost excelentă, mai ales pentru un prim eveniment de acest fel, din păcate, vremea nu a ținut cu noi.

A trebuit să înfruntăm frigul și umezeala, sâmbătă toată ziua ploaie.

Florile mele nu au rezistat asaltului umezelii din aer și s-au turtit aproape toate pe drum spre casă sâmbătă seara.

Astfel, acum am o cutie plină cu flori care au nevoie de întreținere.

Aburul de la fierul de călcat le va reface complet, însă acesta este motivul pentru care insist să fie ținute departe de umezeală.

Fiind așa de delicate, este important să le păstrăm în condiții cu aer uscat și la temperatura camerei pentru a le putea purta apoi mulți ani.

Am învățat multe în aceste trei zile.

Am descoperit ce înseamnă să participi la un târg, am văzut exemple frumoase de standuri la oameni cu experiență, am văzut de ce este atât de importantă vremea la un asemenea eveniment, mai ales dacă este ținut afară.

Am înțeles de ce pentru unii un eveniment de acest fel este o ocazie atât de bună și de ce pentru ceea ce fac eu participarea la un târg nu este cea mai bună opțiune.

Dar poți citi mai multe în postarea dedicată participării la târguri.

Prima zi – vineri

O dimineață ușor înnorată, aerul răcoros, dar suportabil, Piața Sfatului colorată cu corturi roșii pe două laturi ale Casei Sfatului.

Corturile erau astfel amplasate încât să se formeze un fel de galerie largă, cu expozanții de o parte și de alta.

Niște voluntari simpatici au ajutat în prima zi cu organizarea pieței, au adus mesele și băncile pentru noi (presupun că și corturile).

Mi-am găsit un loc (cam expus elementelor, din păcate) și am început să instalez ”standul”.

Având puține lucruri, am păstrat masa simplă, cu o față de masă crem cu model (pe care am găsit-o pe acasă) pe care o tot lua vântul.

Am aranjat florile într-o ordine cromatică, am pus cerceii pe rama pe care am creat-o din carton și o bucată de material frumos în carouri (dintr-o draperie) și am împodobit creanga de fag cu muguri pe care am găsit-o în pădure într-o excursie.

Deși arăta frumos, creanga a fost o bătaie de cap și după o vreme mi-am dat seama că nu e o idee prea bună.

Inițial m-am gândit că fiind într-o vază cu baza grea, nu va fi nici o problemă. Era un element vertical care ar fi atras privirile vizitatorilor.

Totuși, fiind instabilă datorită rafalelor de vânt, am dezinstalat-o.

Standul atelierului în prima zi

Vineri am umplut masa cu floricele colorate, aranjate în progresie cromatică, de la alb și crem, trecând prin galben, roșu și albastru, până la vernil.

După o vreme a venit și colegul de stand (eram doi expozanți sub un cort cu câte o masă fiecare) și i-am descoperit omuleții din taste.

Acum am și eu de la el un mic zombi negru cu un ochi galben și antene.

Am avut câțiva vizitatori, le-am ținut numărul pe caiet pentru o vreme, dar am renunțat pe la 80.

Mi-a plăcut că se minunau de ce vedeau dacă se apropiau de stand.

Standul în sine nu era cine-știe-ce, iar florile nici ele nu se adresează publicului care doar se plimbă.

Totuși, oamenii s-au apropiat și au apreciat florile și mai ales fluturii.

Mi-am dat seama de discrepanța între ceea ce caută lumea când merge la un târg handmade (în principal să vadă ce se mai ”produce”) și ce caută oamenii pe internet sau ce urmăresc prin social media.

Am simțit diferența între un public interesat de un subiect anume și care se implică activ în dezvoltarea unui proiect, fie susținându-l moral, fie practic, și un public care așteaptă să descopere ceva, dar încă nu știe ce.

Rama cu dantelă și cercei cu tortițe

Ultimii cercei realizați în cadrul atelierului au putut fi văzuți în premieră absolută la târg. Nu prea au atras privirile, cred că trebuia să fac suportul puțin mai transparent sau puțin mai opac. Voi crea în curând o colecție separată cu toți acești cercei și alții noi.

Am dat multe cărți de vizită și sper ca prin intermediul lor să ajung la persoanele interesate de atelier și să le pot oferi o experiență frumoasă.

Cu această ocazie le urez bun venit în mica grădină cu fluturi.

O descoperire interesantă a fost faptul că vizitatorii și-ar fi dorit ca piesele care aveau clame de păr să fie broșe și invers, deși ca broșe aveam numai fluturii de mătase.

Vestea bună este că de acum încolo voi folosi baze duble cu clamă și broșă pentru florile mai mici de 7 cm și pentru fluturi.

Pe florile mari le voi face în continuare pe clame de păr sau piepteni.

Pe lângă piesele din cadrul atelierului, am avut și cutii decupate manual din carton, biscuți făcuți în casă pentru vizitatori, un mic catalog cu piesele reprezentative pentru atelier (l-am realizat într-o seară, în câteva ore de muncă intensă – îl poți descărca la sfârșitul acestei postări, are 1.7 Mb) și un caiet pentru feedback.

În caietul de feedback și sugestii am primit și două păreri din partea vizitatorilor și le voi folosi ca motivație în zilele mohorâte.

Doar câțiva vizitatori au apreciat și volumul de muncă implicat în realizarea florilor, chiar dacă cei mai mulți care și-au exprimat părerea au făcut complimente.

Cred că și-au dat seama cel mai bine duminică, la workshop, de dificultatea realizării fiecărei piese la calitate ridicată, cu fiecare mic detaliu luat în considerare.

O surpriză plăcută a fost când a venit un domn mai în vârstă la mine și mi-a spus că m-a văzut în Brassoi Lapok și că de acolo a aflat de târg.

Mi-a făcut o bucurie, știind că a ajuns povestea atelierului și la o parte din comunitatea locală maghiară.

Am fugit repede până la cel mai apropiat stand cu ziare și mi-am luat două, să le pun la ”arhiva” (în care mai am un afiș de la evenimentul ”final” de încheiere a programului în cadrul Academiei D&F și lansare oficială a proiectului).

Mai târziu a venit și Melinda, care a fost drăguță să îmi dea și ea un exemplar. Poți citi interviul din ziar în postarea pe care am creat-o cu această ocazie.

Ziua s-a încheiat minunat cu peripeții.

După ce am așteptat o jumătate de oră să vină autobuzul care oricum trebuia să ocolească tot centrul vechi, ajunsă la gară după ora nouă, am descoperit că microbuzele au program numai până la opt seara.

Trenul de la nouă plecase deja, iar cel de la zece nu mai circulă.

Așa că singura soluție a fost autostopul. Treizeci de kilometri nu par mulți pentru cineva obișnuit să meargă cu autostopul, însă eu mai făcusem asta o singură dată, cu un prieten, vara și în timpul zilei.

Având la mine hârtie și unelte, mi-am meșterit repede o foaie cu ”SF. GHE.” pe ea și m-am pus pe așteptat în stația de autobuz.

Am avut noroc și am fost salvată, cu bagaje cum eram, de un domn foarte de treabă care se întorcea târziu de la lucru.

În zilele următoare am avut grijă să nu mai rămân așa de târziu în Brașov.

Sâmbătă – o zi cu ploaie

A doua zi a fost cea mai tristă.

Când trebuia să fie plină piața de oameni ieșiți la plimbare și de turiști, ploua și bătea vântul, așa că nu prea am avut vizitatori.

Mai mult am socializat cu ceilalți meșteri, mi-am luat și eu o pereche de cercei frumoși din porțelan realizați de Valentina Bondoc și cam asta a fost.

Am mai avut o vizitatoare care mi-a spus după o vreme că citise despre atelier în ziar și mi-a mai înseninat ziua, deși ploaia nu contenea.

Standul sâmbătă dimineața

A doua zi dimineața m-au acompaniat și părinții până la Brașov și m-au ajutat să instalez standul.

Duminică – atelierul cel rapid

În ultima zi am hotărât că ar fi cel mai bine să mă concentrez pe workshop și să las majoritatea florilor acasă.

Ploaia și aerul umed le-a cam pleoștit și nu mai aveam oricum suficiente cât să creez un stand atractiv sau interesant.

Am pregătit materialele și uneltele, la 11 și ceva am început și pe la 12 deja nu mai încăpeam cu participanții la masă.

Într-un final au fost create în jur de 11 flori de cireș din satin și un cercel.

Vârsta participanților a variat între șase ani și patruzeci.

Vreau să îi mulțumesc prietenei mele Ioana că m-a ajutat, a făcut poze și a avut multă, multă răbdare cu copiii mici.

Finalizând florile la workshop-ul de duminică

Finalizând florile la workshop-ul de duminică. Nici nu am mai apucat să stăm liniștite la masă să lucrăm…

Mi-a fost demonstrat din nou că un astfel de atelier nu este recomandat pentru aer liber și că ar fi bine ca la următoarele festivaluri sau evenimente de acest fel să țin ateliere de origami, care se pot face cu mai puține materiale, fără unelte, cu mai mulți oameni și în aer liber.

O fetiță răbdătoare care a făcut o floare

Am avut câțiva participanți care și-au luat timpul să creeze ceva frumos, cu răbdare.

Ateliere de kanzashi voi mai ține, însă doar la interior, cu un număr de maximum zece participanți și cu o vârstă minimă de zece ani.

Deși am avut și o participantă de șase ani care s-a descurcat foarte bine la realizarea petalelor, lucrul cu pistolul de lipit cu silicon nu este recomandat copiilor mici.

Dacă și eu mă ard din când în când după doi ani de experiență, sunt sigură că cei mici sunt mult mai vulnerabili.

Per total, experiența a fost plăcută, am rămas cu amintiri frumoase și contacte cu oameni creativi, experiență și motivație pentru a participa la târguri viitoare mai degrabă ca vizitatoare și pentru a ține ateliere de origami.

În ce privește atelierul, mă voi rezuma la a crea piese unicat, în special la comandă, și la a scrie în continuare tutoriale, la a ține workshop-uri la interior și… cine știe ce mai urmează.

Catalogul de prezentare a atelierului – Septembrie 2013

Related


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “Bohemian Square și primul târg – povestea

    • Andi Autor articol

      Dragă Ada,

      Mulțumesc pentru aprecieri! Fiecare are stilul propriu, însă întotdeauna este loc de îmbunătățiri. Cel puțin eu mai am mult de învățat și de experimentat, iar lumea tsumami kanzashi este deschisă creativității. Așa că dă-ți singură provocări, experimentează, inspiră-te din ce vezi în lume și vezi ce iese. Voi urmări și eu ce creezi.

      Spor și ție și să ne auzim în curând cu creații noi și frumoase!
      Andi